State of mind

Sau cum ar spune cineva care îmi analizeaza aproape orice miscare si zicere de mai bine de 10 ani, “state de capatâna » … Si sunt multe!

În momentul de fata încerc sa gasesc resursele necesare pentru a putea vorbi româneste un pic mai bine. Saptamâna viitoare voi avea un interviu pentru un job si am câteva teste în limba româna … Vai si vai de mine!!!

Îmi dau seama ca daca ar trebui sa vorbesc despre Europa în româna, mi-ar fi destul de greu. Sunt prea obisnuit cu franceza … Deci, o prima solutie ar fi, poate, sa ma pun a citi site-urile europene în varianta româneasca… Dar, sunt deschis la alte sfaturi!

Îmi dau seama ca tocmai nu am prea scris despre Europa, si nu stiu când o sa am curajul de a o face… Poate daca cineva îmi cere, dar pe moment, sunt putin prea „timid” pentru a ma pune a scrie toate ideile care îmi trec prin cap în legatura cu Europa …

Vreme trece …

vreme vine …

Ma întreb daca e vorba de un cântec, sau de o vorba … Sincer, nu îmi prea amintesc. Dar idea e totusi buna, caci se aplica fara nici o problema la … la vremea din Bruxelles!

De câteva zile soarele si norii si-au facut un pic de cap… Ba tu soare, ba tu înnorat, dar nici prea soare, nici furtuna … Si e ciudat. O serie de lucruri (importante) se decid în functie de vreme: cum te îmbraci, cum te încalti, daca te razi (e unul din avantajele de a nu lucra, cel putin pe moment), pentru a ajunge pâna la daca iesi în cele din urma în oras ori ba!

Astazi vremea s-a dezlantuit un pic, si tare bine a mai fost. Dupa o dimineta un pic ciudata, ploaia s-a invitat la prânz, aducând un pic de calm peste oras, un pic de racoare (chiar daca nu eram în lipsa), si, surpriza, mult soare!

E una din placerile de a fi în nord. Dupa atâtia ani în sudul Frantei, unde soarele e omniprezent tot timpul anului, în nordul Europei pot aprecia vremea frumoasa. Caci alternata frumos-urât e totusi importanta… Cred ca m-am plictisit un pic pe Coasta de Azur doar cu vremea frumoasa… Stiu, suna ciudat ceea ce spun, dar asta e, 4 ani în sudul Frantei si apreciez din nou o buna ploaie din când în când…

2-0

E desigur doar un scor …

Un scor care i-a marcat destul de tare pe “frenchies”, cum sunt numiti francezii prin Bruxelles de ceilalti straini. Caci francezii credeam tare si mare într-o calificare în fata italienilor… Dar nu a fost sa fie, vai si vai, lacrimi curg pe fetele frenchilor … Si e timpul pentru a gasi un “coupable” … ceva foarte francez, de îndata ce e un esec, vinovatul trebuie ars în piata publica … e desigur o figura de stil …

Dar sa nu uitam ca românii au tinut totusi piept unei echipe care e favorita pe aici, Olanda. Chiar daca au fost batuti la fel ca si francezii, cred ca merita totusi atentia noastra, caci au fost tari si curajosi! Bravo!

Ce e drept, au parasit un pic prea devreme aventura Euro2008, dar au lasat în urma lor o multime de jurnalisti placut surprinsi de echipa României!

Mult e dulce …

(ce) a fost o data, ca niciodata …

Revin un pic pe un subiect care m-a surprins în urma cu câtiva ani, si care a fost reluat de catre Coralia …

Cum ziceam înca de la început (prima pagina scrisa de mine este Apropo-ul), privesc cu un oarecare zâmbet în urma când ma jucam cu cuvintele în limba româna, când nu aveam nevoie de atâta vreme pentru a scoate o idee si a o pune pe hârtie.

Lucrurile s-au schimbat putin … putin mai mult. Primul soc: prima mea calatorie înapoi în tara, dupa doi ani în Franta (da, da … stiu, doi ani e mult, si fara grija, am avut dreptul la morala)… Când te întorci în familie si nu reusesti sa vorbesti asa cum ai dori, sa exprimi tot ceea ce ai dori sa exprimi, ah, sincer, e o imensa surpriza. Dar, am luat lucrurile cu zâmbetul, caci cine si-ar fi închipuit ca într-o zi voi avea dificultati in româneste? … not me!

Explicatii sunt o multime … Poate ca cea mai simpla e cea mai buna … Am întâlnit foarte putini români în Franta … Pe urma, nici nu am prea cautat grupuri de români, dorind o integrare perfecta in noul meu mediu (environnement). Si pe urma placerea de a vorbi limba franceza …

M-am gândit de multe ori la cum as putea explica celor din jur ceea ce resimt când vorbesc aceasta limba, care, la început era doar o limba straina (când îmi amintesc primii ani la liceu, vai si vai … un mare zâmbet si un imens merci celor care m-au ajutat atât de mult!!!). Iar acum, hm, e limba mea, de toate zilele … e ca si cum as fi vorbit-o de la început …

Timpul … da, timpul trece si vorbesc din ce în ce mai putin limba româna … Si când îmi dau seama cât îmi este de greu sa ma exprim în „mult e dulce si frumoasa limba” ce o vorbiti (mai mult decât mine), ma ia un pic cu groaza…

Deci, un pic de indulgenta … cred ca o limba se (re)câstiga când ne folosim de ea … Sper sa îmi revina româna, încetul cu încetul …

Euro2008

O seara de tensiune se anunta in Brussels …

Chiar daca echipa Belgiei nu s-a calificat pentru Euro2008 (iar belgii nu am impresia ca se prea plang de lipsa jucatorilor lor), atmosfera e destul de aprinsa in capitala … Ar trebui sa va spun ca Bruxelles e un amestec, e poate unul din cele mai cosmopolite orase in care am locuit. Si pe drept cuvant am putea spune ca e si capitala Europei, chiar daca atatea alte orase se bat pentru aceasta denumire… Dar e o alta discutie, pentru o alta dupa-masa…

Doua meciuri importante in aceasta seara: Franta-Italia si Romania-Olanda … Sincer, cred ca majoritatea barurilor din Brux vor difusa meciul Franta-Italia, si nu neaparat in semn de suporteri ai Frantei … Dar numarul francezilor in Bruxelles e totusi enorm, la fel ca si italienii … Calmul atat de caracteristic al acestui oras va fi oare deranjat de urletele de bucurie ale unora si de tipetele de dezamagire ale altora??? Ramane de vazut, ramane de … auzit!

Totusi, atmosfera e superba, si oamenii sunt toti fairplay, deci ambianta de petrecere si voie buna!

Si cum o data pe an ma uit si eu la un meci de fotbal (in cazul de fata al doilea de la inceputul Euro2008), imi permit sa zic si eu, cu oarecare speranta …

Hai România!!!!

Zgarcit la vorba …

Eu??? hm … de cand?

Pai poate de ceva vreme .. si vremea trece! Un an, doi, trei … deja sase… Cu drept, o multime de prieteni imi reproseaza ca nu prea dau de stire… Pai stirile sunt la TV si eu nu ma prea simt (inca) de o asemenea importanta … Imi este greu sa povestesc tot ceea ce se intampla in jurul meu, uneori pentru ca totul se petrece atat de repede, de cele mai multe ori pentru ca nu stiu cum si de (pe) unde sa incep …

Dar, incetul cu incetul … (stiu, se fabrica otetul), voi relua firul aventurii, voi pune un pic de ordine in tot ceea ce am facut si fac … si voi face. Chiar daca viitorul e atat de greu de prevazut.

Pe scurt, dupa Valence (7 luni), Hyères les Palmiers (4 ani) Aix-en-Provence (1 an si ceva), si Paris (1 an + o luna), iata-ma in Bruxelles … Cum ziceam, o noua aventura la care va invit sa luati parte.

De ce Bruxelles? E foarte simplu … caut si ma caut… Franta a fost locul unde mi-am facut toate studiile, unde am descopertit Europa, dar unde nu voi putea urma cariera pe care mi-o doresc … Va fi Bruxelles locul unde ma voi regasi un pic? Cine stie, ramane de vazut si de experimentat, iar experimentul tocmai a inceput …

va urma …